Comuna Letea Veche este așezată în partea de est a județului, imediat la est de municipiul Bacău, pe malul drept al Siretului și pe cel stâng al Bistriței, la confluența între cele două râuri, cu o suprafață totală inventariata de 4235 ha. Este traversată de șoseaua națională DN2F, care leagă Bacăul de Vaslui, la Holt, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ207F, care o leagă spre nord de Săucești și Itești (unde se termină în DN2). O altă șosea județeană ce traversează comuna este DJ207G, care o leagă spre nord și est de Bacău (unde se termină la ambele capete în același DN2).
Teritoriul comunei se învecinează în partea de nord cu comuna Săuceşti, la sud-est cu comuna Tamaşi, la est cu comuna Buhoci, la sud-vest are vecin comuna Nicolae Bălcescu, iar la vest oraşul Bacău și este compusă din 5 sate componente: Letea Veche, Ruși-Ciutea, Holt, Radomirești și Siretu.

Zona comunei este Letea Veche se încadrează într-un climat temperat continental moderat cu influențe locale, cu ierni aspre și veri călduroase.Temperatura medie anuală pe teritoriul comunei este de 9,2  grade C. Iarna masele de aer continental rece din nord-est sunt însoțite de termperaturi de -4,1 grade C, având unele abateri mari, în special în ultimii ani de până la -25,2 grade C. În timpul verii se înregistrează abateri de la media multianuală de până la +21,2 grade C, ajungând uneori la +40 grade C.
Numărul zilelor de vară este relativ redus -86 zile cu temperaturi de +25 grade C. Numărul mediu al zilelor cu îngheț este de 126/an.
Se înregistrează vânturi,în lungul văii Siretului, pe direcția nord-sud, combinate uneori cu curenți descendenți de pe versanții subcarpatici cu direcțiile nord-vest/sud-est.
Cantitatea medie anuală de precipitații este de 542 mm/an, cu un maxim în lunile mai-august și minim în intervalul decembrie-martie, presiunea atmosferică este de 750 mmHg. Iarna viteza vântului poate depăși 70 km/h, viteza medie fiind de 6 m/s.

Relieful acestei comune este alcătuit din şes, în care predomină terenul arabil, favorabil agriculturii, luncile celor două râuri Bistriţa şi Siretul. În partea de nord a comunei se află şoseaua naţională care uneşte municipiul Bacău cu restul judeţului iar satul Letea-Veche este străbătut de la nord la sud de DC 87. Formele de relief distincte sunt Lunca Siretului şi Bistriţei, terasele acestora. Declivitatea terenului este foarte redusă.

Teritoriul comunei Letea-Veche face parte din bazinul hidrografic al Siretului şi al Bistriţei. Siretul este aproape în totalitate regularizat, dar la confluenţa Bistriţei cu Siretul există pericolul de inundaţii în perioadele de viituri. Adâncimea pânzei freatice pe platouri se află sub 40 m. În văi, apa freatică se află la 6,00-7,00 m adâncime. În general calitatea apei este bună, având un procent corespunzător de săruri şi un grad ridicat de potabilitate.

Letea Veche este o comună de ses cu flora și fauna specifică climatului temperat continental. Astfel flora este alcătuită în principal de arbori (tei, salcie, plopi, salcam), pomi fructiferi (pruni, caiși, meri, peri, cireși, etc) și arbuști (prunul sălbatic, măceșul, porumbarul, măceșul pitic), flori viu colorate și bogate (mușețel, mac, trandafiri, albăstrele, margarete).
Predominã specii de ierburi printre care își fac loc: trifoiul sălbatic, măzărichea, păpădia, coada șoricelui, laptele câinelui, traista ciobanului. Printre ierburi cresc: menta, sânzienele, pătlagina, măcrișul, scaieții. Pe șanțuri nu lipsesc cucuta, urzicile, iar pe locurile bătătorite pe lângă drum troscotul și loboda. In culturile agricole nelucrate la timp se desfatã: costreiul, mohorul, palamida, rãpita salbaticã, susaiul, volbura, lãptuca, macul, albastrița. Mecanizarea lucrărilor agricole, ierbicidarea și chimizarea, îngustarea spațiilor necultivate vor încheia existența acestor plante care sărăcesc pãmântul.
Ca urmare a extinderii culturilor, fauna care a existat pe teritoriul comunei este în continuã scădere împuținându-se atât speciile cât si numãrul lor. Lucrările mecanice agricole au dus la scãderea numãrului iepurilor. Dintre animalele pãgubitoare se mențin vulpile, aricii, cârtițile. Păsările cãlãtoare care staționeazã vara la noi sunt:

  • ciocârlia pe terenurile de culturã
  • graurii, cucii, pupăzele și porumbelul sălbatic prin livezi
  • barza, prepelita – în preajma bălților
  •  rândunica pe lângã casele oamenilor.

De asemenea în timpul iernii pe “Balta Albastra” poposesc cârduri de rațe sălbatice pentru a ierna.